Părea că pajiştea
pe care îşi odihnise trupul
poartă în ea
chemările arborilor
şi cântecul păsărilor.
Vroiam să zăbovesc şi eu
în acel loc mirific
care îi purta parfumul.
Glasurile albinelor
povesteau venirea norilor.
Zadarnic am sperat
ca ploaia să nu ucidă urmele lui.
Zadarnic le-am acoperit
cu veşmintele mele.
Paşii nopţii se apropiau,
iar eu nu mai conteneam
să sărut fiecare fir de iarbă
în care îi ghiceam atingerea...