Tulpina iubirii te creşte
până la capăt de suflet.
Mi te dărui petală cu petală,
umplându-mi pielea
de culori inventate
de lacrimile care te-au înflorit.
Până şi umbra ta
emană arome
care apropie cerul
de palmele mele
când te culeg.
Tu aduci primăvara.
Muguri înverzesc
în pântecul meu
când îmi bei sărutul.
Neliniştile iernii
se risipesc
când deschizi ochii.
Mă opresc şi privesc minunea.
(am devenit floare răsărită
din aceeaşi rădăcină)
Sunete vii îţi vestesc
cât de dragă-mi este viaţa
ce-ai născut-o
în lumina regăsirii.
(ciclul "Înmugurind din iubire")
un altfel de registru liric, un amestec de pesimism, retinere si speranta dar sensibil ca intotdeauna.
RăspundețiȘtergereAtat de pline de caldura, versurile acestea sunt mangaiere...Felicitari!
RăspundețiȘtergerehttp://www.youtube.com/watch?v=3leph8dfWJ0
RăspundețiȘtergereOvidiu,
RăspundețiȘtergeree doar o şoaptă...
vasiraro,
RăspundețiȘtergeremulţumesc! E bine să ştii că ceea ce scrii ar rezonanţă şi în alte suflete!
magister_ludii,
RăspundețiȘtergeree superb clipul! Mulţumesc!
multa sensibilitate, iubire si imaginatie...
RăspundețiȘtergereMulţumesc frumos! O bucăţică de suflet. :)
RăspundețiȘtergere