luni, 4 octombrie 2010

Din rătăcirea ta



Din rătăcirea ta cresc singurătăţi
pe care nici adevărul ascuns
în şoaptele poeziei
nu le poate şterge...
Doar dorul unei regăsiri
ştie afla cărarea spre linişte
năruind zidul uitării
şi deschizând lacătele...




(din ciclul "Înfrunzind iubirea")

27 de comentarii:

  1. Uneori barierele nu sunt simple rătăciri ale sufletiului, ci opreliști până la a ne curăța de răul din noi

    RăspundețiȘtergere
  2. In ratacirea mea,se ascunde multa singuratate..
    e usa ferecata,si cheia aruncata..
    de untiran mandru egoist...
    dar inca sper, sa dau de cheie..sa pot dezlega, lacatul si lantul inchis de amar de ani!!!!!!!!
    sa pot trai in lumina, sa pot fi eu..
    sa pot iubi..sa fiu iubita..sa fie soare si in viata mea!!!!!!!!!!
    iubirea sa invinga, si lacatul sa piara..

    RăspundețiȘtergere
  3. Ovidiu,
    dar dacă după ce ne curăţăm de răul din noi momentul a trecut? Nu mă mulţumeşte să spun "n-a fost să fie".

    RăspundețiȘtergere
  4. Draga mea anonimă,
    îţi doresc din suflet să apară acea iubire liberă de orice încătuşări şi să spulbere lacătele prea ruginite ale suferinţei.
    Totul începe de la tine! Fii puternică, ia curajul de mână şi porniţi cu inima deschisă spre viaţă. Nu se poate să nu se întâmple minuni dacă ştii să le doreşti.

    RăspundețiȘtergere
  5. da, se intampla minuni, stiu, doar ca uneori acestea apar ff tarziu, cand deja viata iti e trecuta, si irosita in chin si durere..
    asteptand mereu, doar o mangaiere, si un alin sufletului pustiu..si gol.

    RăspundețiȘtergere
  6. Vino Zburător cu plete
    Şi m-atinge cu iubirea
    Să nu mă usuc de sete
    Să m-adăp cu fericirea
    Şi să îmi aduci când vii
    Ochii tăi ca două stele
    Vino., Zburător că ştii
    Cum sunt dorurile mele
    Unu-i pentru gura ta
    S-o sărut spre asfinţit
    Altu-i ce vom mai afla
    Că mai ai tu de iubit
    Dor de stingere de foc
    Mângâieri la răsărit
    Astăzi am avut noroc
    Că din nou ne-am întâlnit...
    Zburător rătăcitor
    Pe la mine să mai vii
    Numai tu ştii căt mi-e dor
    Când mi-s visele târzii


    VioDor

    RăspundețiȘtergere
  7. "Din rătăcirea ta cresc singurătăţi"
    Aceasta fraza este esenta poeziei. Cand vrei mai mult...pierzi si ce-ai avut.Ratacirea este de fapt " fuga de tine ".
    O mica poezie poate spune totul, o intreaga poveste de viata !

    RăspundețiȘtergere
  8. ... depinde si de puterea gandului... Uneori nu exista bariere atunci cand sufletele sunt deschise si simt... aceleasi sentimente... Atunci suntem buni si... iubim pur si simplu... Nu exista dor..., nu exista bariere, curge doar dragoste si lumina intre doua scantei mereu aprinse..., sau care se aprind prin simplul fapt ca simt existenta reciproca... E deosebit...

    RăspundețiȘtergere
  9. nu tot suntem asa de deschisi , uneori ne este frica sa spunem cu glas tare ce ne am dori alteori poate nu avem curaj si cel mai rau este ca tot timpul eu ma gandesc la cei din jurul meu si nu la mine.... decateori imi spun o iau de la capat si.... nu pot ... sau poate nu am gasit persoana potrivita.... si atunci ma inchid in mine

    RăspundețiȘtergere
  10. "M-am rătăcit stupid in lumea mea....
    Nu văd ieşiri si usa e inchisa.."

    Cati dintre noi pot afirma ca nu au simtit o asemenea senzatie?
    In schimb,
    Fiecare clipa de cautare esteo clipa de regasire-Paulo Coelho

    RăspundețiȘtergere
  11. Pentru mine usa ramane incuiata.Mi-a murit mama si doi frati in 2004 unul dupa altu.De cate ori ma intorc acasa usa este incuiata.Singurul lucru minunat este plimbarea orin padure si retrairea amintirilor din copilarie.

    RăspundețiȘtergere
  12. Liniste,uitare.....????(oare mai exista?)

    RăspundețiȘtergere
  13. Ratacitorul nu se gandeste niciodata ca te arunca in prapastia singuratatii...Si dorul regasirii te apasa...si doare,dar cararea linistii nu o gaseste nicidecum...

    Daca ai stii cat doare dorul,
    Zari de piatra ai strabate,
    Ai veni cu-a ta lumina,
    Peste nopti intunecate.

    Daca ai stii cat imi lipseste
    Mangaierea-ti din privire,
    Te-ar durea a mea durere
    Si-ai veni intr-o clipire.

    Babycristyne

    RăspundețiȘtergere
  14. VioDor,
    îţi mulţumesc pentru versuri şi citire!

    RăspundețiȘtergere
  15. Anya,
    aşa este, din păcate când uneori ne dorim mai mult decât avem, fără să fim siguri că într-adevăr avem nevoie de acel lucru, pierdem şi puţinul care aparent nu ne mai mulţumeşte. Se pare că viaţa e formată din riscuri. În dragoste sunt mulţi curajoşi... :) De aceea sunt atâţia care pierd, care suferă, care speră să dea timpul înapoi...

    RăspundețiȘtergere
  16. Fluturaşul meu drag,
    tu vezi întotdeauna partea bună a lucrurilor. :) Ai dreptate în ceea ce spui, atunci când sufletele sunt deschise şi împărtăşesc aceleaşi sentimente duse până la intensitate maximă, când inimile lor plutesc în tandem, atunci da, nu există bariere, dar tu ştii prea bine ce rare sunt asemenea iubiri...

    RăspundețiȘtergere
  17. Flora dragă,
    şi tristeţea e frumoasă uneori...

    RăspundețiȘtergere
  18. Pentru "anonim"-ul(a) care i-a pierdut pe cei dragi:

    cea mai mare frică a mea este moartea celor dragi, deşi am citit mult despre acest lucru, înţeleg moartea foarte bine şi ştiu că nu ajut pe nimeni dacă mă gândesc cu regret şi tristeţe. Îmi dau seama cât e de dureros pentru tine, dar gândeşte-te că dragii tăi şi-au împlinit menirea aici pe Pământ, înseamnă că au realizat scopul pe care-l aveau, iar acesta este un lucru bun.
    Vezi tu, noi singuri ne facem viaţa amară dacă rămânem prinşi în unele momente şi nu trecem peste. Cât timp suntem ancoraţi în trecut nu avem cum să ne găsim fericirea interioară. Priveşte copacii, păsările, florile! E aşa multă viaţă în jur! Respir-o! Trăieşte-o!

    RăspundețiȘtergere
  19. Pentru "anonim"-ul(a) care întreba dacă mai există linişte, uitare:

    răspund simplu şi sigur: da! Există! Când eşti prezent în momentul pe care-l respiri, când eşti prezent în viaţa ta în fiecare clipă, atunci îţi dai seama cu adevărat că există. Cu trecutul nu mai avem ce face, nu ne foloseşte la nimic acum. Pentru amintiri frumoase? Ok, dar viaţa nu e compusă din amintiri.

    RăspundețiȘtergere
  20. Babycristyne,
    ai spus aşa de bine că rătăcitorul nu se gândeşte că te aruncă în prăpastia singurătăţii. Aş mai adăuga că de multe ori nici nu-i pasă.
    Mulţumesc pentru versuri!

    RăspundețiȘtergere
  21. Mulţumesc şi celorlalţi anonimi pentru citire şi cuvintele lăsate. Poate altădată vă semnaţi. :) M-aş bucura.

    RăspundețiȘtergere
  22. momentul poate trece, sentimentul despre care vorbesc eu devine veșnic dacă și după ce se naște;

    ce să-i faci, unii trăiesc doar clipa ... iar ție nu îți e permis să spui ”n-a fost să fie ...”

    RăspundețiȘtergere
  23. Ovidiu,
    simt o ironie în cuvintele tale.
    Într-adevăr, sentimentul acela unic nu poate trece, doar că aşa cum ştii prea bine, uneori nu mai e deajuns.

    RăspundețiȘtergere
  24. nu era ironie, ci tristețe care a rămas, chiar și acum, după un an ...

    RăspundețiȘtergere